Miracol inventat

Trebuie sa incep sa scriu ceva asa aiurea ca sa pot avea inspiratie pe parcurs...bineinteles ca am inceput cu titlul....care lafel de bineinteles nu o sa aiba legatura cu ceea ce o sa scriu cand imi va veni inspiratia.....am asistat acum cateva zile la o discutie ...nu stiu cum sa o numesc cineva acuza pe cineva de ce s-a intamplat si acea persoana nu recunostea neam ca a avut vreo vina...nu inteleg de ce sunt unele persoane care puse in fata faptului nu pot recunoaste ceva ce au facut defapt si le dai tot felul de exemple si tot nu recunosc bineinteles ca sunt si minciuni constructive dar aia nu era deloc ...cand cineva iti tradeaza increderea e normal sa nu mai ai incredere in acea persoana dar totusi ii oferi o sansa sa vezi daca pe parcurs iti poti recastiga increderea....oamenii astia sunt facuti sa te enerveze.....stau calma nu are sens sa ma agit...mor incet....tic tac...( imperiul lianelor).........da traim intr-un circ continu....nu se mai termina...am ajuns sa ma resemnez...sa nu ma mai intereseze... sa imi vad de ale mele....si....nu stiu.....si...nimic.

vad in raza de soare o lumina care ma doare(ma dor ochii...clar) asa ca de ce sa ma doara??mai bine nu ma mai uit....exact...trec peste ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic....nu are rost sa ma complic....sa intru intr-un joc nejucat.....sunt pe un cioc de vrabiutza....mica....cea mai mica....dar nu ma speri ca o sa cad...stau acolo linistita si nu o sa cad daca nu ma agit....probabil nu inteleg ce vor altii sa inteleg eu inteleg ce vreau si pot eu sa inteleg...sunt inteleasa de mine...sunt inteleasa de vrabie....nu mai imi trebuie alti intelesi...ca si cum sunt pe un lac plutesc pe un lac langa o padure verde deasa...si cu....cu nimic....