Necunoscut

Negru paralel obscur, miracol cu glas. Limpede ca apa, valuri de cristal impodobeau scoarta. Strazile pustii imi sunt refugiu. Priveste-mi ploapele umede, incearca si nu te intoarce, nu oriunde. Parul meu nu va mai zbura de la vantul soaptelor tale. Spun, buzele-mi alerg lumini pe cer senin , arunca ancora , porneste si risca. Zbiara sa fi ascultat. Mainilie trec pe coapse, priveste, incearca , simte..atunci poti sa zbori...lent , accelerat dar vezi ce altii nu pot vedea. Lasa-te pe spate , vreau sa te pup. Indraznezc sa spun ca de sus , din univers, cazi, dar sa nu stai ci sa urci iar. Cu tine ajung acolo, sus...atat de sus incat ating luceafarul ce-mi ghideaza pasii spre cealalta lume. dincolo de raze, dincolo de ape,dincolo de cunoscut.